Viața pe un peron – Octavian Paler !

Primul meu contact cu opera domnului Paler tocmai ce s-a terminat după lecturarea romanului ”Viața pe un peron”, carte care mi-a fost recomandată de un cunoscut. Precizez că anterior citisem o carte polițistă, aflată pe lista cărților citite în 2015, și consider că acesta a fost un motiv care a influențat modalitatea mea de a percepe romanul și mai ales prima impresie cu privire la stilul marelui scriitor. Un alt motiv pentru care nu am o impresie bine definită și argumentată temeinic mai este și faptul că am citit cartea în 9 etape de-a lungul a 14 zile, iar întreruperea lecturii mă scotea din starea indusă de carte în timp ce la reluare trebuia să mă ” încarc” din nou. Desigur că și teoriile filozofice mi-au pus în dilemă trăirile și de multe ori am luat un creion și am transcris unele fraze. Viața pe un peron m-a împins spre meditație spre acceptarea și înțelegerea nimicniciei omului .

Pur și sim plu nu pot povesti acest roman și sfatul meu pentru cei care vor să-l citească este să se încarce cu răbdare și atenție. Nu-mi pot permite să  recomand acest roman tocmai pentru că nu este pentru orice cunoscător al tuturor literelor alfabetului.

Nu puteam să nu aleg câteva rânduri care mi-au rămas în minte:

”Iremediabilă e numai greșeala de a te lăsa strivit!”

” Nu pune în aceeași oală și rugăciunea și pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori  o formă de speranță a celui  ce nu îndrăznește  să spere singur! ”

” Viața însăși e o stare de tranzit între naștere și moarte…. un peron unde te zbați să ocupi un loc într-un tren… esti fericit cât ai prins un loc la clasa I sau la fereastră…. altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar… alții nu reușesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aștepte următorul tren… Și fiecare uită, poate, un singur lucru… că trenurile astea nu duc nicăieri… cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să știe, egal cu cel care stă în picioare pe culoar și cu cel care vine abia cu următorul tren… în cele din urmă se vor întâlni toți undeva, într-un deșert, unde chiar șinele se transformă în nisip…”

DSC_0329

 Minunat acest ultim fragment ales din roman !

Promit o nouă lectură din opera lui Paler, am pus ținta pe ” Deșertul pentru totdeauna” …… cine știe …….

Etichetat cu: , , , , , ,
Postat in Carte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cinematograf Focșani HAPPY CINEMA

Scrie-ţi aici adresa de e-mail pentru a primi o notificare de fiecare dată când scriu un nou articol

Alătură-te altor 1.501 urmăritori

PR-ul meu !
monitorizat ZELIST

blogalinitiative bucuresti
%d blogeri au apreciat asta: